Ce reprezinta o augmentare sau o aditie osoasa in stomatologie?
Regenerarea tisulară ghidată este o intervenţie chirurgicală ce are drept scop înlocuirea ţesuturilor moi sau dure pierdute cu materiale biocompatibile care să completeze defectul osos şi să stimuleze refacerea tesuturilor.
Adiţia osoasă este o tehnică avansată de terapie chirurgicala stomatologica prin care se reduce adâncimea pungilor parodontale , se micşorează gradul de resorbție osoasă şi se regenerează ţesutul osos pierdut in evoluţia bolii.
Augmentarea (adiţia) osoasă se realizeaza cu ajutorul unor materiale substitutive – biomateriale.
Biomaterialele sunt compatibile din punct de vedere biologic, mecanic şi funcţional cu organismul uman astfel putând realiza regenerarea osoasă şi tisulară a osului resorbit.
Există două tipuri de biomateriale:
· materiale de adiţie
· membrane de regenerare
Materiale de adiţie
Materiale de adiţie pot fi clasificate în funcţie de natura lor in:
· autogene sau autologe – fragment de ţesut osos recoltat de la acelaşi individ, intraoral ( menton, tuberozitate maxilară, creastă edentată ) sau extraoral (creastă iliacă , tibie)
· alogene – os uman obţinut din bănci de os speciale
· heterologe sau xenogene – os recoltat de la alte specii ( vită, porc, cal)
· aloplastice – materiale sintetice ( sulfat de calciu, fosfat tricalcic, hidroxiapatită, corali,etc)
Ca si forme de prezentare vin in general sub forma de granule, mici, medii mari, blocuri osoase sau chiar corticale dreptunghiulare.
Membranele de regenerare
Membranele de regenerare sunt bariere confecţionate din diferite materiale resorbabile sau neresorbabile care separă defectul osos ( refăcut cu materialul de adiţie) de lamboul mucoperiosal, pentru a nu se pierde forma dorita si nici ganulele aditionate. În afara rolului de contenţie, membrana împiedică proliferarea celulelor epiteliale din lambou spre defectul osos.
Membranele pot fi clasificate în:
· resorbabile – se resorb în câteva luni şi sunt realizate din colagen de origine animală.
· neresorbabile – necesită îndepărtarea de către medic după vindecarea plăgii; sunt din titan, teflon sau gore-tex. Acestea trebuie indepartate ulterior printr-o noua interventie chirurgicala.
Biomaterialele pot fi utilizate în următoarele situaţii clinice :
· refacerea substratului osos în cazul inserării implanturilor (sinus lift intern, sinus lift extern, creste atrofiate, subtiri, dupa extractii foarte vechi)
· refacerea anumitor defecte osoase de cauză traumatică (accidente) sau în urma chistectomiilor (cand in os ramane un defect considerabil)
· după intervenţii parodontale la dinţi cu resorbţie verticală, în pâlnie, cu furcaţia descoperită, dinţi cu uşoară mobilitate.
Deşi intervenţia chirurgicală de augmentarea este complexă, pacientul o suportă tot atât de uşor ca şi o intervenţie stomatologică de rutină. Se realizeaza anestezie locala iar la final pe locul interventiei se va simti sutura.
Tratamentele chirurgicale de augmentare împreună cu cele nechirurgicale se realizează atunci când boala parodontală a atins un stadiu avansat.
În urma extracţiei dentare, osul alveolar ( suportul osos al dintelui ) începe să sufere un proces de resorbţie atât în plan vertical (scurtare), cât şi în plan orizontal ( îngustare ).
Astfel, în primele luni după extracţie, osul se resoarbe 1-3 mm în plan vertical şi 3-5 mm în plan orizontal. Ritmul de resorbţie osoasă este de 25% în primul an, la 3 ani după extracţie osul fiind resorbit în proporţie de 40-60% şi continuă apoi toată viaţa într-un ritm de 1%. La 5 ani după extracţie un os care avea o grosime de 8 mm poate să ajungă la o grosime de 3 mm.
Un os scurt şi îngust nu poate primi un implant corespunzător ca lungime şi diametru, de aceea masa osoasă trebuie refăcută cu grefe osoase şi membrane de origine diferită.
Succesul intervenţiilor de augmentare depinde foarte mult de tipul de grefă osoasă utilizată, cât şi de tipul de membrană.
Pentru mai multe detalii nu ezitati sa vizitati clinica ABCeurodent.
Autor: Dr. Serghei Coțur, medic dentist ABC Eurodent
Foto: www.teknimed.com
